şi nici bufniţele nu sunt ce par a fi... asta este mirarea de mirare care te cuprinde atunci când dai peste vestea-neveste, nepregătită, neaşteptată, care îţi spune altceva decât te aşteptai să ţi se spună... nimic nu e cum ai vrea să fie, lucrurile s-au schimbat, prezentul nu este aşa cum îl vezi ci aşa cum îl simţi, ochii mei sunt goi, nu te văd, nu te aud, nu ştiu cine eşti, nu ştiu cine sunt... nu îmi găsesc locul, nu îmi mai găsesc locul, nu cred să am vreun loc al meu, poate doar cel de veci pe care amuzat oarecum, mi l-am cumpărat acu 2 ani, în rândul întâi, în faţa bisericii, loc cu care mama mea nu a fost foarte de acord întrucât după părerea ei, umilă, era, este, prea apătos...
văzută din satelit padurea rotundă are o formă trapez...
Un comentariu:
si mie mi- e dor de padurea rotunda, chiar daca textul tau n are nici o legatura cu dorul meu de-acasa...
Trimiteți un comentariu