Nu mai cred!

zâna cea bună a pădurii, sânziana, îmi șoptește prin vânt încurajator: o să fie iarăși primăvară, cu muguri noi și zumzet de albine muncitoare, cu flori colorate și păpădii zglobii, cu cărăbuși fericiți și bezmetici de mai, cu ploi răpăind înciudat peste setea pământului, o să vezi, o să ști și-o să simți iar dorința s-alergi și-o să fie bine... da' io vreau acum, îi spun, nu te cred, nu mai cred, ce zici o să fie la anu', până atunci o să m-ofilesc...

aa

ști, zic, nu cred, nu mai cred, nu mă interesează, nu mă mai interesează, ia stai tu zână bună un pic așa, fă bine și ia pisica și dansează...

aa

nu cred în himere, nu cred în fantasme, nu cred în minuni, cele șapte minuni ale lumii mele s-au împlinit deja iar cu speranța încă nu sunt foarte lămurit cum stă treaba...

aa

și ști, nu vreau răspunsuri chiar dacă este bizar, vreau doar întrebările bune...

a

iar zânele rele ale pădurii, ielele, să ști, zic altceva...

a

așa că nu mai cred nimic!

Clipă de clipă

Așa trăiesc, legând clipele bune de cele nebune, tristețe de bucurie, plâns de râs, unele după altele, clipă de clipă ca un rozari amestecat cu boabe de lacrimi și penitență sporită și boabe de zâmbet picurat pe rugă și-ofrandă, mărgele pioase zvârlite pe ață de timp... O fi ce-o fi! De-un' să știu eu!

Trăiesc clipă de clipă cu ochii deschiși...

M-am întors din Grecia!

Cum aș putea descrie durerea de a părăsi soarele unui alean visat și doar pe alocuri trăit? Nu pot povesti! Cuvintele sunt sărace! Pietrele sunt albe, acoperișurile albastre, am fost în Cyclade... Mykonos, Santorini, Ios, Milo, Naxos și-n capăt de grecie, în Creta... Doamne! Chania a fost în acest periplu perla trăirilor mele eline! Pozele, bietele nu pot decât să fie sărace și ele! Asta e!

Și de fapt ce pot fi pozele mai mult decât niște clișee brutale rupte din blândețea soarelui grec! Nu pot să adaug nimic. Am fost în Grecia și m-am întors... Albastrul însă a rămas acolo...

Grecia... (2)

Nu am cuvinte să o descriu... poate că limba mea este săracă, poate că eu nu știu să găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie această superbă dezmierdare care este Grecia, poate că vânturile toate bat și străbat mereu alte și alte drumuri, poate că pietrele alea încinse sunt albastre de vânt și alean, poate de dans, de sirtaki, poate că Zorba este matricea sufletului elin...

Poate că dorul poartă de fapt alt nume și cel care a purces cu putere asupră-i, numindu-l, a fost grec...

Atâtea zile...

Așa niște zile ciudate au fost toate acestea din urmă... Cu bucurii, cu ploi și furtuni, cu dezamăgiri și speranțe, cu eu și cu mine, cu sărbătoarea prilejuită de soarele și ploile mele, cu mesajele politice ale tuturor, cu da și cu nu, cu ură și cu invidie, cu distorsiuni auditive, cu antagonisme gratuite, cu minciuni, cu atât de multe minciuni, cu alegerile europarlamentare, cu de toate, dar câte n-au fost?

Oricum rezultatul final la acest teribil coktail este o greață enormă...

Apropo de comentarii

Dată fiind experiența mea sumară în ale blogului am descoperit în seara asta, că într-un anume fel neștiut încă de mine, probabil bifând undeva ceva, am blocat de ceva vreme fără să vreau, comentariile scrise de cititori de-ai mei la postările deja publicate. Îmi cer scuze! A fost fără voie. Pentru cei care au răbdare și vor să reia lectura unor postări, îi anunț că am dat drumul adineauri tuturor comentariilor...

Astea sunt doar așa, chestii administrative, noapte bună...

Riscurile politichiei...

Marile riscuri de care te lovești atunci când purcezi la drum ca om politic sunt: să uiți în timp stindardul sub care te-ai înscris, steagul ăla adică care te trage patriotic și înălțător după el, apoi cuvintele care te-au mobilizat și motivat spre a parcurge acel drum, cele care te-au împins mereu înainte și nu în ultimul rând, să-i uiți și să-i pierzi pe cei care au fost alături de tine la început, ăia câțiva oameni apropiați, prietenii tăi, cei care te-au susținut pentru ceea ce însemni ca om și nu să ți cont de cei mulți lingăi, yesmeni și pupincuriști pe care îi descoperi în număr însemnat alături de tine, mânați de interese meschine, mărunte și mercantile după ce se manifestă ascensiunea ta ca om politic...

aa

Uneori mi-e greață...