nesimtirea burgheza

uimirea mea in fata felului in care in mod insesizabil putem, reusim sa ne transformam ca fiinte, ramane uriasa. ieri, prins intr-un moment trist, pios, solemn, dintr-acela in care cei apropiati stau cu lacrimi in ochi, ceilalti in tacere si cu noduri in gat, cu capul plecat oricum in vecinatatea celei care nu iarta, doua doamne si-au povestit intr-una, netulburate, nestingherite, ultimele evenimente... stateau langa mine, una dintre ele, profesoara, ma atingea pe cotul drept cand isi muta greutatea de pe un picior pe celalalt. sopteau intr-una, ajungeau si la semiton, diverse... as fi putut sa ascult tot, as fi putut sa reproduc tot daca as fi fost interesat... ma gandeam ce s-ar fi intamplat daca si elevii aceia multi care erau prezenti si care surprinzator pastrau o liniste rece, ar fi procedat la fel... am fost tentat sa le zic doua vorbe, ca m-am plictisit de povestile lor, sa le trimit in drum, ca daca au venit sa bifeze pot pleca, le-am notat, o sa dau mai departe... apoi m-a luat un sentiment coplesitor de neputinta romaneasca, preotul plangea, familia plangea, langa mine povestile continuau soptit, si asteptam sa urmeze retetele de muraturi... incercam sa-mi explic ce-o fi in capul lor, bine imbracate erau, cei sapte ani de acasa ii aveau, aparent, studii superioare facusera, teoria o stiau, cum ti se-ngroasa oare obrazul si ajungi sa crezi ca regulile li se aplica tuturor celorlalti nu si tie, meteahna romaneasca, deh!    

nymph()maniac 1

alaltaieri am vazut nymph()maniac 1. citisem undeva inainte ca nu este un film erotic ci mai mult ginecologic. consimt. dar mai mult, filmul lui lars von trier este extraordinar. artistic. de arta. paralelele pe care le face intre erotism si padure, pescuit, sirul lui fibonacci si bach sunt neasteptate, coplesitoare, savuroase. am auzit in sala de cinematograf mormaituri, interjectii si rasete, de cateva ori nepotrivite. cred ca daca as sublinia caracterul pornografic al filmului, observatia mea ar fi foarte departe de adevar. este un film deosebit si il va intelege cine poate si cine detine cheia potrivita. mie mi-a placut foarte mult si cred ca poate fi o terapeutica pentru cei care prefera sa-si inghita frustrarile si sa-si pastreze spaimele ascunse in subconstient. 

5 februarie 2014

alaltaieri am dat intamplator peste un film romanesc, ceva... nu mai stiu ce, oricum nu am zabovit mult, imi plac filmele romanesti, imi placeau filmele romanesti... sunt unele absolut dementiale, balanta, iacob, de ce trag clopotele mitica, glissando, operatiunea monstrul si multe altele... acum insa incep sa cred ca am probleme cu urechile, la toate filmele romanesti la care am incercat sa ma uit nu inteleg ce vorbesc aia, nu aud, jumate din cuvinte nu le inteleg, aud doar niste murmure si mormaituri si dupa o vreme renunt, unu la mana... apoi sunt prea lungi privirile, in filmele noastre personajele se privesc lung, lung si indelung si din privirile lor eu, spectatorul, trebuie sa inteleg totul, textul, subtextul si pretextul, sunt atat de multe sensuri in tacerile si privirile romanilor nostri incat trebuie sa te uiti de mai multe ori la un film ca sa-l pricepi cum trebuie, si nu intotdeauna gasesc starea, eu cel putin, doi la mana...


altul era gandul, asta a ramas...