cuvinte-n oglinda

nici nu stiu cum mi-a venit in minte chestia asta... amuzant este ca prima imagine care mi-a trecut prin cap ca reprezentare a sentimentului meu a fost ganditorul de la hamangia... cracanat, cu coatele pe genunchi si capul in palme... la ce zgaiba s-o fi gandit el, asa... la sens/snes... la comunicare/ eracinumoc... la sex/xes... la literele carora le dai drumu si care iremediabil vor ramane pe veci intiparite, scoase din context, scrise cu sange pe ecranul memoriei celuilalt... la nimic/cimin...

oricum, riscul este imens ca atunci cand te exprimi, sa fii inteles de-andoaselea...

adica aelesaodna-ed... ralc

solo

trebuie sa recunosc ca uneori sunt defazat. ori prea multele informatii trec pe langa urechea mea fara ca eu sa mai fiu capabil sa ingurgitez, deh, hardu` se umple... ori imbatranesc... :)

dar chiar cu intarziere, cu un zambet pe buze si cu proverbul romanesc in minte: rade ciob de oala sparta, am descoperit melodia acestei veri intr-un magazin, in timp ce ma hlizeam la un tricou pe care scrie: i have no direction in life and never been happier.

tricoul mi l-am cumparat. si i-am luat unul si fratelui meu cadou chiar daca lui nu-i place sa purtam haine la fel... :)))) iar melodia am decretat-o a verii mele chiar daca ea e din noiembrie trecut. ce sa-i faci! o sa am o viata mai mishto de acum incolo... :)))

http://youtu.be/4w_qgzsDHoc

tranzitia centrului cercului catre un punct dintr-un spatiu incert

rau de mare, rau de vant, rau de soare, rau de apa, rau de mine... o mana care nu o poate strange pe cealalta chiar daca aceea sta intinsa cu speranta si incredere... speranta ce, incredere cum... dorinta de a fugi in statia terminus pentru a te sprijini de un punct stabil, punctul dat de sfarsit, oricum ar fi el, bun ori ba... busola care o ia razna, nordul pierdut, si celelalte puncte ratacite, un cer fara steaua polara... nimic...

raul de mare vine din miscarea marii, raul de vant vine din suflarea teribila a acestuia, raul de soare vine din respiratia lui incinsa, raul de apa vine din nesfarsirea ei, raul de mine vine din suprasaturarea de sine, din adancul meu cotropit de absente, eul meu exacerbat sau lipsa acestuia, absenta linistii sau a reflexivitatii, toate literele astea fara sunet, inmultite cu zero... nimic...

keep walking, si totusi http://youtu.be/Pfi1UQ_PKQI,