m-am gandit initial sa insirui niste cuvinte asemenea unor margele, unele dupa altele, semnificative si pline de intelesuri si talc iar apoi sa pun autorul, si ghilimelele evident, care sa arate ca sunt ale altcuiva dar m-au impresionat pe mine, acum, si aici, si ca mi se pare nemaipomenita alaturarea lor iar chimia pe care o secreta in mine, eu niciodata nu as fi reusit sa o descopar... am o carte in biblioteca cu citate din autori celebri, aforisme, vorbe mari... de-alea de se puneau pe promotii cu ceva ani in urma, poate se pun si acum... in fine, nu pun ghilimele, nu dau citate, nu-mi vine in minte nici un autor reprezentativ, nici o vorba mare, sunt melancolic, nostalgic, am ochii deschisi si zambetul spart... ma uit imprejurul meu, sunt singur... intr-un anumit fel ceasul acesta nici nu poate fi trait altfel, si am atat de multa uimire gandindu-ma amuzat la felul in care fiecare litera poate reverbera diferit in celalalt functie de tot felul de stimuli... sunt satul, bolnav, acasa, am crampe, plictisit sau nu sunt nimic din toate astea... cum poti descrie douazecisipatrudeore traite treaz in cateva cuvinte cuiva cu un ciclu normal diurn-nocturn, poti, nu cred... ce-ti trece prin fata ochilor, ce vezi, si ce-ti amintesti din toate acestea, nu cumva esti bolund, blestemat, beatificat de zeul ocrotitor al fiintei tale, merita sa incerci sa spui ceva, altceva, altcuiva, celuilalt de din afara ta... la prima instanta nu merita, dar daca intr-adevar nu ar merita atunci ce mai ramane important in viata asta... caci pare-se comunicarea, mesajul pe care cumva il ai, il sti, câtul tău este cel important, singurul... semnul tău transformat în artă, Z-ul ăla de la Zorro... :)))
