23/XI

astazi nu am nimic de spus, parca granitele fintei mele nu sunt in regula, se misca, se strapezesc, devin translucide, translucente, dispar, zici ca nu mai am hotare, alerg in sus si-n jos fara rost, nu am un zid de care sa dau cu capul si-n care sa ma opresc, ma pierd in nimicuri in absenta peretelui ferm, nu mai constientizez limita, ma risipesc... ardeleanul ar spune ca trebuie sa iti zica cineva raspicat: ho, pana aici... dar daca acest ho care zagazuieste, care pune hotar nu este, eu sunt fara hotare, sunt ne-hotărât, hotarul meu este astazi intr-un loc pe care eu nu-l zaresc, altundeva, ma pierd in departele meu...

21/XI

trebuie sa nu mai folosesc formele verbului a gandi, e limpede doar, exist, gandesc... in seara asta vreau sa notez un alt banc fain pentru romanica noastra: zice-se ca badea gheorghe dadea la coasa, pe camp si pe deasupra lui aparu, la un moment dat un deltaplan care incepu sa ia tot felul de viraje curioase, badea gheorghe intrigat se opri din cosit si se puse pe privit, dupa o serie agresiva de loopinguri si planari deltaplanul se izbi de turnul bisericii satului, moment in care badea gheorghe isi da palaria pe spate, si se intoarce catre treaba lui, dand din nou cu coasa, murmurand printre dinti: ţară de kkt, atentate de kkt!

20/XI doi

cerul ca un ochi intins peste lume, nu... ochiul ca un cer intins peste lume, nu... lumea ca un ochi intins peste cer, nu... lumea ca un cer intins peste ochiul meu pleznit... da, parazitii sau ceva bolnav si grav cu starea mea de spirit intoarsa... ma gandeam la tipul ala care folosea nepotrivit cele trei puncte in suspensie, ma gandeam cum scriu eu, si de ce, cu minuscule, de ce urasc majusculele, noi toti putem alatura litere si sa formam cuvinte apoi fraze si deci texte, discursuri, rationamente, numai ca textele celor mai multi dintre noi sunt niste... bulshituri crase, ioi...

20/XI

duminica, foarte devreme, m-am gandit sa-mi fac un alt blog, cu o adresa x, pe care nu o va sti nimeni, obscura, ascunsa, si sa arunc acolo cuvintele care imi vin, ma gandeam amuzat ca daca voi crea o adresa de genul aghetftetdfcec.blogspot.com si nu voi face nici o legatura cu ea, nici un link, :), nimeni nu va da de adresa asta, va fi ca o strada care nu exista dar pe care locuieste totusi un om... eu, adicatelea... alt gand era sa scriu iar cu o frecventa impusa, sa imi dau deziderat si sa pun rand dupa rand, chiar daca totul va fi sau va parea devalmasie... mi-a trecut prin cap si chestia asta...