7

poate am mai scris despre faptul că mi-am propus în fiecare lună să scriu cel puțin de 7 ori pe blog. e un angajament făcut față de mine însumi. 7 sau multipli de 7. am eu un fix cu numărul 7. probabil că la un moment dat o să îmi treacă.sper...

deși mă bate gândul să încerc și varianta unor considerații postate zilnic.oricum decizia îmi aparține. poate în februarie că luna asta are 28 de zile care iată, este multiplul lui 7.ha ha ha

apropo

câteodată nu vezi bine, ești prins în subiect și nu mai sesizezi adecvat proporțiile și culorile, nu mai ai distanța cuvenită, și pare că totul te apasă, că lumea se termină, devii pesimist, îți spui că atâta este totul de complicat încât nici nu îți mai vine să deschizi gura, prea multe verbe, prea multe cuvinte, subordonate înșiruite inutil, nu propoziții, nu fraze, ci râuri râuri, bleah, și te ia o lene, și nimic, și taci, las-o așa frate și ia o pauză, dispari, îndepărtează-te să vezi clar și să dai șansă revelației...

asta apropo de străluminare!

de ce nu avem autostrăzi

m-am gândit că poate după 20 de ani avem doar osutășivreocincizeci de kilometri de autostradă construită în răstimpul ăsta, pentru că noi suntem români. adică de vină ar putea fi patriotismul nostru exprimat foarte bine de cântecul ăla care zice că: noi suntem români / noi suntem români, / noi suntem pe veci aici stăpâni... noi să facem, noi construim, noi știm, zic chestiile astea reflectând la faptul că deunăzi citisem că a fost concesionată portiunea de autostradă Comarnic - Brașov pe 30 de ani, după care va reveni statului român. constructorul o va termina în 4 ani, va face o grămadă de tunele și poduri și va pune și-o taxă de acces. interesul lui va fi să facă o lucrare faină că doar el o va administra și să o termine repede ca să poată încasa bani.

și de ce oare nu am făcut așa de la început!!! că dacă noi n-avem bani, să le facă alții frate, pe banii lor, că pentru mine este important să călătoresc bine și în siguranță. mi se fâlfâie dacă autostrada este concesionată nu știu cui. treaba lui.

și după aceea mi-am zis că uite de-aia n-avem autostrăzi. pentru că noi suntem români!

anonimul venețian

astăzi, de la orele 19.30 la sala mică a teatrului național din Târgu-Mureș am fost la premiera piesei Anonimul venețian, în regia lui Liviu Pancu. un spectacol extraordinar și care m-a făcut să-mi doresc să revăd Veneția. și să ascult din nou piesa la oboi a lui Albinoni sau Marcello...

când am ajuns la intrare, am zărit afișul spectacolului, erau doar două personaje, doar două, m-am mirat, doar două erau și în film mi s-a răspuns (filmul ăla fain din 70 cu Tony Musante!), da dar în film era și Veneția...

oricum, actorii au jucat admirabil și o oră și ceva nu am simțit că Veneția lipsește. felicitări lui Liviu!

pseudo-iarna (2)

mă simt dator să fac o completare: în timp ce eu scriam despre o așa-zisă iarnă, cineva, undeva, departe, sus, cernea omăt deasupra lumii tot mai tare și mai tare încât prima reacție după ce am ieșit în curte, a fost să fac cuvenita rectificare imediat după precedenta postare, am zăbovit totuși atâta convins că în ziua următoare ori azi, zăpada se va topi și zeul vremii va râde iarăși a batjocură...

iată că nu s-a întâmplat așa și iarna nu mai e deloc înșelătoare iar frigul parcă îmi zdrobește urechile. trebuie să mă bucur. domnilor, avem iarnă!

singurul păcălit sunt eu, cel care am rămas cu pseudo-textul...

pseudo-iarna

mi s-a atras din nou atenția că nu am mai scris nimic prin locul acesta cam de multișor... e drept. sunt câteva postări nefinalizate și care întrucâtva și-au pierdut obiectul, oi vedea ce-oi face, dacă mai pot fi actualizate bine și dacă nu, or rămâne niște biete cuvinte pierdute undeva...

oricum in această pseudo-iarnă îți vine să faci un pseudo-text!

1 în 2010

un an nou fericit şi plin de iubire tuturor...
a 
de parcă aş putea să determin chestia asta, cumva... îmi zicea astăzi tata, că i-a zis cineva, o ghicitoare, o babă, cineva, nici nu contează cine, contează doar efectul vorbelor ăleia asupra lui, că va sfârşi singur, neconsolat, pustiit, şi i-am zis... mă tată, mă... eu ştiu treaba asta de zece ani, că voi sfârşi singur, neconsolat şi pustiit, tu abia acum ai aflat, aşa târziu... credeam că te-ai prins... starea naturală este să fi tu cu tine doar, tu eşti eroul vieţii tale, ceilalţi sunt eroi secundari, apar, dispar... asta este viaţa, poate zice cineva, vreun prost, cineva... poate...
a
dacă nu, taci...