O mică excursie

Am să lipsesc o vreme ... Sper să am soare și vânt bun și să pot intra acolo unde merg, pe blog, să scriu impresii proaspete. Ori cuvinte pur și simplu.

La bună auzire tuturor cititorilor mei ascunși sau nu!

Clipe incerte

Uneori încerci să lungești nepermis de mult clipele cu speranța fadă că poți menține bucuria lor, că atârnând în șirag, ele, multe și frumoase, nu își vor pierde dulceața și că sentimentul cald și dragostea dinlăuntrul lor dacă e vor rămâne nesfârșit... Și vai, nu este așa! Ochiul își modifică perspectiva, inima culoarea, neuronii se ard... Zi de zi.

Ce-o fi de capul nostru?

Mă gândesc la filmul acela superb, Crash. Am să povestesc cândva ce am văzut eu... Înger și demon zbătându-se în aceeași clipă...

Ieri totusi

Am încercat ieri seară la ora 19.40 să intru de pe iphone pe blogul meu... N-am reușit. Poate aș fi putut să transmit starea mea de nerăbdare și de dorință prinsă după atâta vreme... Eram în așteptarea concertului aniversar Jean Michel Jarre - Oxigene. Și vroiam să scriu despre ceea ce îți dorești uneori atât de mult, atât de demult încât se pierde în noianul dorințelor... N-am reușit.

Astăzi vă spun doar că a fost un concert extraaaaorrrrdinaaaaarrrr! Și îmi pare bine că am fost acolo.

O carte

Odată pe an mă întrebau părinții mei, prietenii: "Ce să-ți luăm de ziua ta?", "O carte, le răspundeam invariabil an de an, nimic... o carte". Și-mi luau de fiecare dată câte o carte, lucru care îmi provoca nespusă bucurie.

Astăzi am intrat într-o librărie cu intenția clară de a cumpăra o carte. Mi-am zis: merg la o aniversare, mie îmi place să fac cadou o carte, deci voi cumpăra una. Înăuntru am căzut din nou în ispită (a câta oară oare?!...) Doamne, ce de cărți sunt! Doamne, ce de cărți bune sunt! Când le voi citi pe toate!! După ce am mângâiat omieșiuna dintre ele și m-am legănat de pe un picior pe celălalt frământat de o cruntă nehotărâre și crude indecizii am ales 3.De ce? De fapt am două aniversări iar una am cumpărat-o pentru mine.Normal,nu?... Cele 3 cărți sunt: Nikos Kazantzakis - Zorba Grecul (titlul de pe copertă, titlul real este în interior: Viața și peripețiile lui Alexis Zorba), Octavian Paler - Viața pe un peron și Marcel Proust - În căutarea timpului pierdut,(1. Swann).

Care credeți că mi-am luat-o mie?!

Așteptările noastre

Am purtat în această seară o discuție cu un întreprinzător care are o mică afacere de succes. Despre criza economică mondială. Despre cât ne afectează ea. Despre bănci. Despre credite. Despre infrastructură și autostrăzile late pe care le avem. Despre cât se fură și cât s-a furat. Despre noi. Despre atitudine. Despre politică. Despre oamenii care astăzi candidează. Despre parlamentari. Despre ce ar putea face ei pentru noi. Despre ce am putea face noi. Despre așteptările noastre.

O idee care a rostit-o la un moment dat mi s-a părut deosebită: "Domnule, zice întreprinzătorul meu cu obidă, mie nu trebuie să îmi facă nimic, să mă lase să muncesc și să țină pasul cu mine! Orașul nu ține pasul cu mine! Întârzie cu toate, cu avizele, autorizările, infrastructura, reformele, legile. Cu toate domnule. Ah, nu, cu penalizările nu. Ăștia știu doar să-mi pună frână!"

Scaunul puterii

După atâția ani de experiență politică am convingerea că scaunul în care se așează puterea, reprezentantul ei mai exact, are ceva malefic, fie în fibra lemnului, fie în structura sa finală care se dedică unui ins ce decide în cele ultime. Ori poate pur și simplu omul puterii schimbă structura scaunului, deși asta ar fi hilar... 99% dintre oamenii politici pe care îi cunosc s-au schimbat aparent datorită poziției pe care au ocupat-o sau o dețin efemer, pentru o perioadă limitată în timp... E amuzant! Se amăgesc în genere, că periajul de scame pe care îl suportă zilnic se datorează numai calităților lor intrinseci umane nu și texturii lemnului sau plasticului din care e construit scaunul pe care se așează zi de zi... Căci dragii mei, scaunul are putere mai întâi iară nu ființa lor muritoare, dedată la păcat. Vai nouă, alegătorilor!

Funcția ridică omul sau omul ridică funcția? Întrebare... (Îmi vine să râd!!)

Lecturi de octombrie

In luna care s-a încheiat am citit câteva cărți. Puține. Pe unele le-am început și încă nu le-am terminat, probabil le voi sfârși în noiembrie. Acestea sunt:

1. Stieg Larsson - Millenium 1, Bărbați care urăsc femeile, Editura Trei, cu reclama *cea mai vândută carte după Biblie în țările scandinave*; nu știu dacă te ține chiar cu sufletul la gură dar merită citită într-un week-end ploios, uiți de tot și te cufunzi în intriga ei...

2. Philippe Forest - Iubirea din nou, Editura Nemira, o poveste lirică, sexuală și cerebrală scrie pe coperta 4, încă n-am terminat-o...

3. Dan Puric - Cine suntem, Editura Platytera, am fost la lansarea ei de către autor la Deda-Bistra în catedrală, o mare surpriză pentru mine, nu știam că Puric face și altceva decât teatru, spre rușinea mea, mi-a plăcut chiar dacă unele note sunt puțin excentrice față de ochiul meu...

4. Andrei Pleșu - Despre bucurie în est și în vest și alte eseuri, Editura Humanitas, savuros ca de obicei, poți să o citești oricând, oriunde și îți va transmite o doză suficientă de luciditate; n-am terminat-o dar nu mă grăbesc... e o carte pe care odată citită simți dorința să o mai citești o dată, și iar...

5. John Farndon - India, ascensiunea unei noi superputeri mondiale, Editura Litera Internațional, foarte interesantă, descrie această țară a contrastelor, o carte documentar...

6. David Young - Scribul thailandez, Editura Pandora M, scriitorul trăiește de mulți ani în Thailanda, o comedie despre sex, minciuni și satisfacție zice coperta 4, eu nu aș fi putut sintetiza așa de bine...

...puțin am citit iacătă, în rest ziare, reviste, nimic esențial.