pare-mi-se

intre certitudinile mele, ceea ce stiu cu siguranta si ceea ce imi lipseste in mod absolut dintre cunostiintele mele, ceea ce imi este departe de a sti, se inscrie ceea ce mi se pare, aparentele, ceea ce nu stiu in mod clar nici ca este nici ca nu este... mi-se-parele nu e un stiu, nu e cert, nu e clar ci doar o senzatie, e substanta parerii, poate fi dar poate la fel de bine sa nu fie, nu avem siguranta clara a stiutului, nu stiu inca... e mai mult decat nu stiu, dar nu e nici un stiut... este pe drum, mi-se-parele este intre stiut si nestiut...

insa o sumedenie de decizii ale gesturilor fiintei mele le-am edificat pe ceea ce mi s-a parut si nu pe ceea ce am stiut sau nu...

bunica-mea zicea: misampare... primul a are caciulita, nu am caractere romanesti, oricum misamparele ei este un pare-mi-se ardelenizat...

love actually iar

intr-un inceput de ajun de craciun sticlos, cu polei, ploaie inghetata si aproape zapada uda, sparta in farame, am revazut love actually... un film pentru sarbatorile astea, cel mai fain, all around...

craciun fericit tuturor... oriunde om fi!

http://youtu.be/XVSmT4nNEkQ,

nu-i lumina nicari

am ascultat melodia asta cu multi ani in urma, atuncea credeam ca e o colinda, si ca daca e, este cea mai frumoasa colinda romaneasca, nu-l stiam pe Grigore Lese, nu auzisem de el, poate eram prea tanar, ori prea necopt, sau tot aia e... daca as spune ca sufletul romanesc e prins in melodia asta ar trebui sa ma intristez, si de ce toate colindele noastre sunt ca doinele noastre, de durere, de jale, de alean, de ce saracia noi nu ne putem si bucura...

http://www.youtube.com/watch?v=m82J0DjFZbw&feature=share&list=PL4EF06F00CD5A1974