La Mulți Ani, România!

câțiva tineri din targu-mures s-au gandit sa intampine ziua României, in cetate, îmbracati in haine românesti, petrecând românește, dansând, mai mult sau mai puțin, pe muzică populară, și daca nu, sigur românească. asa, de sfantul Andrei, patronul României. Extraordinar! faină idee, bravo lor! la ora zero, vom cânta: Deșteaptă-te române! La Mulți Ani, România!

întrebarea măcinătoare

te uiți în zare, îți iei un reper, față de soare, de muschiul copacilor, relativ la orizont, la ceva ori la cineva, incerci sa fi bun, om, crestin, sa iti gasesti astfel raportul potrivit, relatia corecta cu ambientul, cu ceilalti, sa judeci drept, fara partinire, cu intelegere si buna credință... și dacă totuși greșești?

dacă stelele nu strălucesc, cerul lipsește

nu știu de ce. mi s-a părut întotdeauna, de mic, poate este o prejudecată, sigur e, că muzica "arată" mai bine, și celelalte arte, pictura, sculptura, ceea ce trăiești, că exprimă mai degrabă decât cuvântul, și altfel, emoția, gândul... cum pot eu reproduce în cuvinte ceea ce simt atunci când îl ascult pe mario lanza interpretând e lucevan le stelle, de pildă?!... nu pot. ce-i poți adăuga lui modigliani sau altora, de pildă, lui toulouse-lautrec, și femeilor lui din moulin-rouge?... nimic. poți rămâne cu mâinile pe genunchi, în cumpănă, ca gânditorul de la hamangia, reflectând, la zeița fecundității, statuia aia grasă, cu curu' mare...





eternul feminin, enigma nedezlegată, mister...

într-un anumit fel, nu mai există nimic după mario lanza și interpretarea lui teribilă. nimic. nici o lune de după, nici o marțe, nimic. doar un prezent sărac și odios.

interviu în glasul văilor

Rep: Ce mai e nou în viaţa lui Sorin Pui?


Nou este faptul că încă suntem în criză economică deși unii, respectiv guvernul, s-au angajat să ia măsuri care, începând din primăvara anului 2010, trebuiau să ducă la relansare economică. Tot de noutate ține și faptul că am participat, acum câteva săptămâni, la Bussines Days în Târgu-Mureș, un eveniment pe trei zile, cu seminarii și work-shopuri, unde am aflat printre altele, că de fapt criza este doar în capul nostru, că trebuie să vedem oportunități acolo unde alții văd o criză, că ne întoarcem la o realitate a pieții, că trebuie să fim mai eficienți și să muncim mai mult, că la noi doar unul produce iar alți cinci sau mai mulți, intermediază pe spatele producătorului. Și tot o noutate este că mi-am făcut cont pe Facebook.

Rep: Lumea spune că e sătulă de politică însă tot se vorbeşte despre ea. Cum vezi lumea politică de la nivel local şi de acolo de pe scaunul de consilier?

Politica ar trebui să fie mai degrabă, grija pentru comunitatea din care faci parte, aceasta dacă prosperă, prosperi și tu. Trebuie să acționezi, să muncești după reguli clare, după legi care nu se schimbă în fiecare an după interesele unora sau altora. La noi cel mai adesea, politica este calea prin care îți poți umple buzunarul propriu. De aceea găsești printre politicieni foarte mulți oportuniști și oameni fără caracter, care fac ca oamenii să fie dezamăgiți de clasa politică în ansamblul ei.

Rep: Faci parte din politica reghineană de ani buni. S-a schimbat ceva în tot acest timp pe lângă ceea ce se vede la suprafaţă? Mentalitatea locuitorilor, a politicienilor?

Mie mi se pare că lumea este mai apatică, saturată de vorbărie, tocșouri și politicieni. Toți vorbesc, vorbesc, vorbesc. Cu rost și fără rost. Și sunt foarte mulți aceștia care vorbesc iar oamenii nu-i mai ascultă. Cred că nu mai sunt interesați. Problemele lor oricum rămân.

Rep: Cum faceţi faţă ca partid în consiliul local având în vedere că UDMR-ul este majoritatea?

Așa cum se vede. Facem o opoziție constructivă, cum ar spune unii. Cei care conduc, în speță puterea, au impresia deseori, că doar ei știu ceea ce este bine pentru ceilalți, lucru care nu este adevărat. Asta în general vorbind dar Reghinul nu face excepție. Orice proiect este perfectibil și poate fi îmbunătățit. Nu facem opoziție de dragul opoziției, am fost alături, noi, PNL Reghin, consilierii liberali, de proiectele pozitive, care au adus valoare în viața reghinenilor. Fără îndoială însă, au fost momente în care punctul nostru de vedere, nu a fost similar cu cel al majorității. Îmi place să cred că dau dovadă de onestitate politică. Nu sunt și nu pot fi aplaudac, yesmen sau pupincurist, nu mi se potrivește. Nu m-aș avea bine cu mine însumi pe urmă. Iar la nivelul Consiliului Local când banii mi se pare că nu sunt cheltuiți cum trebuie sau că proiectele propuse nu sunt cele mai potrivite, reacționez. Măcar dau din gură, îmi susțin cauza, argumentez – oricum UDMR-ul face ce vrea, ei conduc acest oraș iar asta este o realitate istorică nu o opinie a mea.

Rep: Politica şi politicienii sunt asociaţi cu vânătoarea de profituri. Cum că votul se vinde şi se cumpără. Cum puteţi demonta mecanismul?

Nu putem. Poate generația următoare. Câtă vreme avem și acceptăm politicieni care vor doar să se îmbogățească făcând politică, câtă vreme legile sunt vagi, stufoase, neclare, permisive, interpretabile, schimbătoare, nu vom putea face nimic. Regulile unui joc trebuie să fie simple și clare și întotdeauna aceleași pentru toată lumea. Fără excepții și derogări.

Rep: Timpul trece destul de repede astfel încât se apropie cu paşi repezi alegerile locale din 2012. Pe cine vezi pe scaunul de primar în următorul mandat? Există vreo persoană pe care o consideri potrivită pentru această funcţie?

Pe cel mai bun, evident.

(a consemnat Codruța Pop/ Glasul Văilor,nr.16, noiembrie 2010)

luni

cum apreciem zilele? după ceea ce ni s-a întâmplat sau după ceea ce am simțit. o zi în care nu s-a întâmplat nimic este o zi din care zâmbetul a lipsit sau o zi în care sufletul nostru stă, inert. avem nevoie de emoție sau de aventură? oricum sunt zile faine de noiembrie și nu-mi vine să scriu despre nimic. de politică n-am chef, orice știre apare devine diamant în ochiul presei, care o întoarce pe zeci de mii de fețe, de citit... mă necăjesc c-o carte de vreo 2 săptămâni, de la editura trei, cu psihanaliști, azi dimineață am citit 2 numere din săptămâna financiară, toți zic că e de rău, numa ăia de la putere că e de bine, ce să zică săracii, după noi potopul! deh! povești.

m-am săturat de telefonia mobilă. mi-e dor să scriu o scrisoare. cu stiloul. azi a fost luni.

eat pray love

îmi simt ochiul stâng ca și cum s-ar întoarce perpendicular pe cel drept. zici că sunt din guernica. mă gândeam. între a citi cartea și a o vedea ecranizată, cred că este preferabil să vezi întâi filmul. din experiențele mele întotdeauna este mai bună cartea, și-atunci este îmbucurător să descoperi după momentul vizionării, citind, scene omise sau nepuse corespunzător în scenă și pe care mintea ta le poate regiza în premieră, altfel, îmbogățindu-te, decât să citești mai-nainte cartea și să trăiești pe urmă dezamăgirea unei slabe ecranizări și care nu se apropie de felul în care ți-ai imaginat tu, povestea. sigur, sunt modalități diferite de reprezentare și care nu trebuie, în definitiv, comparate. zorba de pildă, e atât de bun filmul și excepțională cartea, și poți vorbi de fiecare, și împreună și separat. nu mi-l pot imagina pe alexis zorba altfel decât cu chipul lui anthony quinn. în alb și negru.

am văzut eat pray love. am descoperit-o pe bebel gilberto. nu știu încă dacă în carte va fi.

4 din 11

noiembrie nu este luna mea favorită și cu toate acestea în diminețile astea din urmă, m-am trezit cu un noiembrie frumos. ce fain e uneori să zăbovești în răscruce! să te gândești că ai putea-o lua pe oriunde, pe cărarea aceea ori pe cealaltă... răscrucea este un câmp înflorit de posibilități, câmpul macilor învăpăiați, e un înainte de-a fi... nu știu ce vreau să zic, adică știu dar melodia aia îmi stăruie încă în minte. atât azi...

dacă iei 4 din 11 rămân câte trebuie...