in memoriam

viata noastra se-ncheie atunci cand nimeni nu-și mai aminteste de noi, si sigur a zis cineva chestia asta inaintea mea, asa incat imi doresc sa ma tina memoria numai atât cât trebuie...

și încă odată: http://www.youtube.com/watch?v=6T7zKWDr4v0,

0 x 6

nu exista o regula dupa care sa te ghidezi, ca sa te exprimi, atunci cand iti moare cineva drag... de fapt, insiruirea cuvintelor de mai nainte este nepotrivita, si are iz de blasfemie... căci nicidecum nu poate fi o regula, si nicidecum nu se pot exprima judecati asupra modului de exprimare, asupra felului in care cel indurerat isi arata durerea ( desi exista creiere bolnave care pot analiza daca si cat a plans cineva, de pildă...), oricum, durerea mea este numai a mea, pentru ca in felul meu traiesc doar eu, si nu am suficiente cuvinte, sa exprim pierderea unui prieten drag...

0 x 5

cât voi continua așa, cu zerourile astea, că-mi replică cineva, nimic și cu nimic și cu nimic, de câte ori le iei împreună tot nimic dă, și de 3 ori și de 7 ori și de 1000 de ori tot aia e, zero...

și absența cuiva cum o iei? dar golul din suflet? golul e zero? și ceea ce simți ca absență a cuiva drag e nimic?!

uite de-aia, încă odată: http://www.youtube.com/watch?v=D8gTjJE9wcU,

0 x 4

camera absoarbe zgomotele laterale si le filtreaza, patru pereti care prind in substanta lor ceea ce se petrece in afara lor si traduc sunetele, dupa priceperea lor, dupa compozitie, dupa cea ce sunt, traduttore traditore, interpreteaza, ceea ce afara apare, aici inauntru pare, iata cum nu totdeauna particula a este negativa, de data asta ceea ce este afara este ceea ce este, ceea ce ar trebui sa fie, binele, soarele, iar inauntru este lumea umbrelor, binele interpretat, soarele filtrat, latratul cainelui voalat, lumea care doar pare ca este, patru pereti plus cel de la cap si cel de la picioare fac sase, de ce intotdeauna se spune: stau intre patru pereti, sunt inchis intre patru pereti? ceilalti doi inchid copârșăul doar?! sase pereti si dincol tacere...

in memoria telefonului imi apare inca scris, cumnatu, un numar de telefon, si niste date asociate... nu le pot sterge.

nimic inmultit cu ceva da intotdeauna nimic in aritmetica! da cand vorbim de suflet?  

0 x 3

trăiesc în lumina unui gând sau în umbra unei idei. ce fain sună! dar care sunt alea? oare rămân constante zi de zi? oare le știm, oare le putem afla, avem vreo șansă? îmi vine să recit glossa eminesciană, cu speranța ascunsă că toate cuvintele alea așezate acolo, sunt un soi de descântec care îmi va elibera mintea de toate miasmele, presiunile, de mine-le meu rău... de cuvintele ne-bune. ce e val ca valul trece/ nu spera și nu ai teamă...

auzi, sunt în termenul de garanție, n-am ieșit încă, cuvintele astea nu se potrivesc, mă jenează, vreau să le schimb, le vreau pe celelalte... http://www.youtube.com/watch?v=vxDFtFGUYag,

am ascultat în seara asta cu o plăcere secretă, un disc de vinil, pe care scria mărunt stereo, undeva, într-o parte, lângă cifra aia, 33, amintindu-mi ce tare zgâlțâiam chitara aia imaginară și cum imi scuturam pletele de asemenea imaginare...  http://www.youtube.com/watch?v=2iID4RbRorY,

rezultatul oricărei inmulțiri cu zero este zero. întotdeauna.

0 x 2

am pornit optimist cu gândul că voi nota câte ceva despre zilele acestea, apoi optimismul s-a risipit și cineva, sau ceva, dinlăuntrul meu, mi-a amintit de luna 0... când s-a încheiat bre?!... nu s-a încheiat. și atunci despre ce să scriu! despre dr.house? despre cumnatu? despre mine? despre 0? despre frig?

http://www.youtube.com/watch?v=D8gTjJE9wcU

altceva nu.

oare aceia care petrec 10 ani căutând un leac miraculos, Leacul, pot să spună în capătul drumului, după reușită, că au pierdut acei zece ani? în absența acelui efort susținut, tenace, mai aveau privilegiul concluziei vindecătoare?... aș fi ajuns la gândurile de acum fără zădărniciile, eșecurile, tristețile, greșelile și bucuriile de până acum?... am pierdut anii din urmă?

uneori am senzația că scriu mereu aceleași lucruri...

luna 0

zice-se că anul are 12 luni. oare cum e să te simți înainte de astea 12! în luna de dinainte? că încă nimic nu a început! că nimic nu are sens. că ești în luna 0. aia fără cuvinte. pui mâna pe pix și după două clipe îl arunci cât colo. nimic nu are sens, bre! ce draku' să scri, dacă sensul este mai 'nainte de scris, deformat! și oricum înțelesurile sunt altundeva, ascunse, pierdute, furate, naiba știe, mai bine uităm. în anul oricui poate apare la un moment dat, luna 0. eu sunt acolo. iștenem!

ce draku' e luna 0? prietenii tăi îți vorbesc, rotunjesc cuvinte, te privesc, au așteptări, fac gesturi către tine, îți trimit semeseuri, iar tu... puii mei, tu te simți absent... nu-i luni, nu-i ianuarie, nu-i întâi, tu ai rămas undeva în urmă, nu-i nici zona crepusculară dar nici departe nu-i de ea, tu ești în zona 0, ești nicăieri, niciunde, undeva între decembrie și ianuarie, în bucata aia mică de zero... iar colac peste pupăză, (vorbă din popor pe care nu am înțeles-o niciodată foarte clar) atunci când totuși, încerci să iei distanță, să faci gestul cuvenit de depărtare, să ai detentă, îți moare un prieten drag, de întâi, întâi, ÎN ÎNTÂI...

futu-i mama ei de lună zero, cât aș fi dat, dac-aș fi știut, să o lungesc, să fie infinită, iar ziua de ianuarie întâi să nu mai vină...