dacă ar fi să adun mărgele pe șirag oare câte ar fi să fie în februarie?! zic și io ca să zic. uite, luna a trecut și constat că experiența asta de a scrie aproape zilnic mi-a plăcut. peste 10 ani, dacă or fi, eu oi avea ce citi. cuvintele astea de azi, de ieri, de alaltăieri, din toată luna februarie. sunt eu, cine altu' naibii să fie!
dacă e să trag o linie, linia lui februarie, nu se adună mare lucru deasupra ei, din cele 28 de zile câte oare sunt în afara ordinarului, câte au clipe de pus în album?!... toate, acesta este răspunsul corect, doar că ele se înscriu diferit în tiparul ființei mele...
astăzi am citit despre o familie care călătorește de 3 ani prin america. mai mult de 2 ore nu am făcut decât să caut pe internet tot ce apare despre această familie senzațională. cu 3 copii. nu am epitet. dacă zic că sunt extraordinari (și sunt! căci tot ceea ce au făcut ei este în afara ordinarului!) mă simt banal. Doamne, cât îi invidiez! citesc pe poraquiporalla.com fascinat despre călătoria lor și caut undeva o formă de contact să le scriu 2 cuvinte...
în rest, februarie s-a dus, trăiască martie!
și melodia care se potrivește în toată treaba asta: http://www.youtube.com/watch?v=0Nnv0DjwJM4, asta este!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu