13 din 02

cum o fi să vezi viața ca printr-un parbriz cu ștergătoarele mergând, plif-plaf, plif-plaf, scârțâind de la stânga la dreapta, iar și iar... cum o fi să scrutezi orizontul și să nu distingi exasperat decât albul și negrul zărilor... să nu ai decât opțiunea unei decizii definitive, ori-ori, să nu ai o parte de mijloc și teoria chibritului să fie una absurdă... e da sau nu, alb sau negru, cu tine sau împotriva ta, un război perpetuu cu tine însuți în care dacă ai vedea albastrul cerului ar fi ca și cum ai alerga după cai verzi pe pereți, ori mai degrabă după cai negri pe pereți albi... la naiba cu toate, amărâte gânduri... mai bine să te gândești la nimic, unul roz poate.