de aia

aș putea sta până la ziuă dac-aș vrea, nu vreau, aș putea spune orice, oricât, oricum, oricui, nu vreau, nici nu am mari dorințe, dar dac-aș vrea aș putea avea, de fapt cuvintele sunt inutile, oricum fiecare înțelege ce vrea și cât îl duce mintea, cui scri și cui îi spui de fapt, ști, nu, ție nu, atunci cui, mie și sinelui meu, multiplului de mine în momentele mele n+1, kkt, cui îi scriu de fapt, nimănui... pentru mine din 12 februarie 2010, pentru eu cel de mai încolo care își va privi trecutul detașat, cu zâmbet, pentru mine cel care am fost sigur nu, pentru că acela nu mai este, so... cine mă înțelege!! măcar eu cel de mâine mă voi putea ierta?