până la urmă, cuvintele astea, așa câteva, din februarie, sunt notațiile simple ale unei zile. nu ziua în întregul ei descrisă. nici măcar un anume sentiment larg evazat. doar niște amărâte de cuie (cuițe) bătute în blana (blănița) memoriei. poate fi o poză cu urâtul de afară și cu textul meu dedesubt: supraviețuiesc. sau viețuiesc. după caz. după vrere.
cică ce-am mai citit! citesc încă, greu, o carte cu un american în Romania și impresiile lui. cartea e faină dar nu o mai termin odată. o să revin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu