ce repede trec ele clipele, și unde oare se duc ele rând pe rând, mă simt ca și cum m-aș cita, it doesn't matter, după virgulă întotdeauna urmează ceva, ce-oi fi făcut oare în celălalt an, dar acu doi... nu mai știu, uit, oarece...
mă simt de parcă viața mea se desfășoară între călătoriile pe care le fac, când stau visez la ceea ce voi face și unde voi merge, sper cât mai curând și visez la călătorii cât mai lungi, drumuri interminabile ca ale vechilor caravane de neguțători arabi, beduini, ce-or fi, acolo, nu contează, și când sunt pe drum aștept să ajung la odihnă, la un liman, undeva, nici nu știu ce îmi place mai mult, să lenevesc sau să călătoresc, oare de aia mi-oi fi notat pozele ultimelor drumuri într-un fișier banal numit sorin călător, poate... după virgulă întotdeauna urmează ceva, la nici două zile după ce sunt într-un acasă îmi imaginez deja următoarea călătorie și visez la ea atât de intens încât deja jumate de drum l-am făcut din gând, vai...
asta e, asta îmi vine, gânduri care trec cu repeziciune, și bob marley, one love, după douăzeci de ani, chefuri de-alea spontane, no woman, no cry, libertate te iubim ori învingem ori murim, e bine, astăzi este ziua celui mai bun prieten al meu, la mulți ani, prietene drag...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu