de șase zile îmi spun în fiecare zi, seară: scrie! eul meu cu mâini care pot scrie nu aude, sau ăla care știe asta nu vrea să o facă, nu știu de ce, naiba știe...
i-am zis scrie despre campania asta electorală murdară și despre greață, despre toamna care nu mai pleacă sau despre iarna care nu mai vine, scrie despre încălzirea globală mai bine, întreabă unde mama drakului sunt fulgii ăia albi care de obicei cad din ceruri peste sufletele noastre în-gri-nate, scrie măcar despre omul care era cel mai bun candidat la scrutinul ăsta și cum chestia asta îți sună cunoscut, bate monedă un pic pe cum de avem mereu conducătorii pe care îi merităm, no să fim oameni niciodată, scrie și tu despre cum n-avem șansă, dezvoltă chestia aia cu "nu-i nimic de capul nostru... ", bagă ceva la interval, fă un intermezzo cultural, poetic, poemele alea de care vorbea criticul tău, inventează ceva...
eul meu mut, cu mâini, nu mă bagă în seamă, e un căcănar...
taci cică, uită-te bre la californication trei cu zece, e despre prietenie și dragoste și ce mai vrei tu, și pentru că asupra stării tale de sănătate nu mă pot pronunța cu precizie, uită-te de 7 ori, preventiv, într-o terapeutică a unui diagnostic nesigur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu