ar fi trebuit să scriu în fiecare zi din ultimele zile, cu furie, cu spaimă și durere, scrâșnind din dinți, așa ar fi trebuit, să scriu pentru ziua în care am fost nemernic, pentru noaptea în care am fost un ticălos, pentru clipa în care am fost aproape anghelos, adică înger, un vestitor de bine, și pentru gândul în care am fost erou, și despre seara cu lumină și despre aia cu-ntunerec, ar fi trebuit să scriu și despre amintirea aceluia în care zac dușman și a celeilalte în care sunt "mon ami", și despre floarea nepusă pe mormânt ar fi trebuit să pomenesc atunci, și despre brazii ăia cu brațe largi ce tremură peste morminte, despre toate minutele înfipte ca niște sulițe în sufletul meu, ar fi trebuit să scriu prea multe...
m-am răzbunat de aceea și n-am mai scris nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu