ce fain să poți povesti c-un om și să-ți pară timpul puțin, să vrei să fie nesfârșit, să simți că-ncepi o mie de subiecte și că nu gați niciunul și astfel toate-s deschise încă, faci paranteze la paranteze și te pierzi în noianul de cuvinte, să râzi, să te emoționezi, să uiți de tine, să uiți de vreme, și vremea să uite de tine parcă, ce fain...
cine să fie omul!... un prieten.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu