Când nu ești aici mi-e camera goală, deloc nu mi-e somn, se înseninează cerul, străzile sunt pustii dacă tu nu vii, degeaba începe o nouă zi, nu te răzgândi, nu mă ocoli, nu mai fugi...
E liniște iar, dacă aș fugi tu poate nici nu ai ști, și poate nici nu ar conta, draga mea, femeia mea, iubita mea...
Melodia ta, a mea, cântată la ureche ști, nu, stai să-ți spun, stai femeie să îți șoptesc cât de tare aș putea să-ți spun aceleași vorbe dulci, din nou, șapte vorbe, zece magi în faptul serii, toate, numai pentru tine, dar tu din nou n-asculți, de fapt timpul nu ne mai lasă împreună, ceasul trecuse, poezia trecuse, două vorbe, ce păcat...
http://www.youtube.com/watch?v=9wngrv8v8gA
Un comentariu:
Cuvintele cu ele insele
Uneori imi place sa vorbesc iar alteori doar tacerea e de ajuns. Tacerea nu spune cele de dupa cuvinte, din inlauntrul lor si frazele se amesteca unele intre altele in fasii lungi diferite. Pana si cuvintele nu mai inseamna la fel. Unele sfarsesc in a deveni altele, se transforma si capata alte intelesuri, evolueaza impreuna cu limba pe care o vorbim. Pacat, pentru ca unele sunt atat de frumoase. Termopanele nu mai au cercevele, nu mai avem lefegii ca avem bugetari si angajati, sulemeni este cosmetica in toata regula si suntem super tari in toate.
Ma simt incarcat si necupins, parca ramas pe de laturi.
Cu mine.
Nimic nou
Trimiteți un comentariu