Cuvinte ne-potrivite

Cu cât vorbim mai puțin cu atât ne înțelegem mai bine... Să fie acesta oare, secretul înțelegerii depline? Când nu exista cuvânt și omul preistoric își comunica plăcerea tactil și prin sunete guturale, era mai bine?! Hu-ha-hu-ha-ua... Ahu-ahu-uha-uha... uau... ioi...

Cu cât vorbim mai mult cu atât ne înțelegem mai puțin. Stai! Stop. Adică cum?... Nu e un paradox?! Cuvintele sunt făcute să te așeze alături și cu cât sunt mai multe (să te alăture de celălalt...) și deci nu dară ca să te ne-potrivească... Nu? Sau nu!...

So! Cu cât vorbim mai puțin cu atât ne înțelegem mai mult?... De ce să nu fie până la urmă acceptabilă chestia asta! Te vreau alături pentru ca să te consum până în ultima silabă a ființei tale... Să te devorez... (în agenda mea ascunsă!) De fapt îi devorăm întotdeauna pe cei dragi nouă prin superatașamentul nostru...

Nu văd luminița de la capătul tunelului... Bre! Nu-i nici o luminiță, cuvintele vor fi mereu nepotrivite...