telefonul sună, o dată, de două ori, de trei ori, nu vreau să răspund, răspund, da, ce faci, bine, tu, și io, de-asta m-ai sunat, nu, vroiam să văd cum ești, sunt bine, mă bucur, atât, vroiam să vorbesc cu tine, vorbește, te simt străin, nu sunt, ești departe, sunt aproape, nu simt așa, îmi pare rău, am un presentiment rău, de ce, nu știu de ce, te simt străin și departe, nu știu ce să-ți spun, liniștește-mă, cum, ști tu cum, nu știu, am uitat, nu vezi că nici cuvintele bietele nu se potrivesc...
...și în lanț vine cuvântul greu, ultim, ultimativ, care închide... de ce-or vrea femeile să aibă mereu ultimul cuvânt!!! asta o fi important? să zici ceva repede, ultimul și să ieși din scenă? noroc cu telefonia mobilă, că mai suni odată și încă o dată, țîrrr, țîrrr, și vocea răspunde, auzi, ști, poți să ai tu cuvântul de încheiere, ți-l las, da' să ști că după aia io am zis, du-te-n...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu