joi, 20 august 2009

Interviu în Săptămâna Reghineană

Săptămâna trecută a apărut interviul ăsta în Săptămâna Reghineană nr.4 dar eu cum sunt asincron nu m-am putut concentra să scap de iulie:

"-Ce face Sorin Pui, când nu se află pe scaunul de consilier şi nu se află la firmă?
Are treabă cu el însuși.

-Cum arată o zi obisnuită din viata dvs? Gatiţi, vă plimbați cu masina, intraţi prin cafenele?
Fiecare zi este neobișnuită. Nu simt că refac mitul sisific repetând același scenariu zi după zi. Citesc, scriu, vizionez filme, întâlnesc oameni, ascult povești... călătoresc, mai des cu gândul, mai rar cu fapta.

- Ce nu aţi dezvălui niciodată despre dvs?
Viteza gândurilor mele și felul în care se construiesc ele. Și conținutul lor exploziv.

- Dacă ar fi să caracterizati fericirea, ce definiţie i-ati gasi!
Nu vreau să caracterizez fericirea. Iar a-i da definiție înseamnă a o prinde între niște hotare, între limite subiective. Am citit odată într-un manual că fericirea e acel ceva, pe care ști că l-ai avut după ce nu îl mai ai.

Nu este obligatoriu să ne facă fericiți aceleași lucruri. Fericirea mea nu este identică cu fericirea altuia. Și în general ar trebui să vorbim mai degrabă despre bucurie. E drept că aceasta se situează într-o clasă inferioară dar este mai ușor accesibilă. Fericirea se întâlnește la o extremitate (admițând că are extremități) cu liniștea sublimă, paradisiacă. Bucuria se află în cotidian, printre noi, e mai pământească.

- Dacă ar fi să vă întoarceţi în trecut, ce aţi schimba în viaţa dumneavoastră?
Dacă aș schimba ceva ar trebui să admit că l-aș pierde pe cel de acum și ar apare un alt eu, diferit. Nu mă plac în mod deosebit dar încerc să mă obișnuiesc cu mine.

Experiențele pe care le-am avut fiecare, pe cont propriu, ne-au făcut indivizii de astăzi și zicea cineva: de fapt, transformăm zi de zi ceea ce este doar posibil (înainte de a se întâmpla) în fapt, dăm realitate unei posibilități oarecare, o transmutăm într-un plan concret. Ni se încheie viața atunci când toată cantitatea de posibil pe care o aveam la dispoziție am transformat-o în realitate.

- Sunteţi o prezenţă foarte discretă, ferită de scandaluri. Cum reuşiţi să vă păziţi spatiul intim?
Zâmbind.

- Aţi călătorit foarte mult. Care sunt destinaţiile preferate? Si de ce?
Grecia. Am scris într-o carte de oaspeți în Pelion, acum vreo doi ani, că cele mai frumoase vacanțe le-am petrecut acolo și că declar Grecia, într-un mod afectiv, evident, ca a doua mea țară. Sunt îndrăgostit de Grecia și de marea ei. Grecii sunt prietenoși, nu au acel mercantilism păgubos care nouă ne duce de râpă turismul. Nu slogane și campanii de promovare ne trebuie nouă mai întâi, că vine turistul străin și vede el cum stă treaba, descoperă repede că n-avem nici infrastructură și nici servicii de calitate. Defectul nostru este că vrem să câștigăm repede, aici e țara unde timpul nu are răbdare, grecii spre deosebire, au tot timpul din lume, ei locuiesc încă împreună cu zeii.

Și America. Aia e o altă lume. Nu se poate explica. Trebuie să mergi să vezi. Am încercat să povestesc unor prieteni cum e și mi-am dat seama povestind că nu pare nimic senzațional, că banalizez doar cele văzute.
a
-Ce înseamnă literatura, poezia pentru dvs?
Un reazem spiritual. Noica zicea undeva: cultura este singura bucurie permanentă, aia la care te înfățișezi singur și pe care nu ți-o poate confisca nimeni.
a
- Daca literatura ar fi o femeie, cum ar arata?
Misterioasă, diafană, zâmbitoare, cu ochi strălucitori, o ființă care pășește fără s-auzi și fără să simți, pe care dacă închizi ochii o vezi mai clar decât dacă îi ți deschiși, liniștitoare sau mai degrabă, mângâietoare.
a
-De ce iubesc bărbaţii femeile?
A spus-o deja Mircea Cărtărescu mult mai frumos.
a
-Ce lucruri v-aţi dori şi nu le puteţi avea?
Curiozitatea de la zece ani, tumultul de la douăzeci, elanul politic de la treizeci și înțelepciunea pe care sper să o descopăr la șaizeci.
a
-Ce nu poate Sorin Pui, ierta?
Răutatea voluntară."




Niciun comentariu: