zilele trec, clipe rămân, soarele mă încălzește pe mine și iarba, nu pot privi în sus, simt că mă dizolv în căldură și verde, azi plouă, iar mâine am și uitat de ploaie, sunt, și nu, e vacanță și cald, peștele sare peste ape, plictisit, apa e caldă, iarba-i fierbinte, femeia mea așișjderea, cine pe cine prinde, e încă august, ce an, ce vară, ce ploaie, ce zi dulce de vară...
nu dă nimeni socoteală, ce socoată să dea, despre ce, viața nu cere, viața nu-ți dă, și plouă ușor, ce zi, ce ploaie, ce zi dulce de vară...
e duminică, în filme zi de familie, și-n povestea de azi el îți cere să rămâi, să stai, să-l ierți, plânge, se va schimba, o să vezi, tu ești reazemul suprem, o să fie altul, mai bun, mai cald, mai iubitor și negreșit tată, ești mama copilului său, iubita sa, doamne ce film, îți dau lacrimile, păcat că în realitate nu este așa, ne-au stricat americanii cu filmele lor politicaly correct...
chiar dacă nu va da nimeni până la urmă socoteală, ce zi dulce de vară, nu?... ce vară!
http://www.youtube.com/watch?v=K-jtdGHp48I
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu