iarăși mă simt răstignit în mișcarea browniană a forțelor contrarii, care mă determină în cele din urmă în a nu reacționa în nici un fel, și stau și cuget, ca baciul moț în botă, ca un ardelean tipic adecă... să vorbesc despre politică? ce să mai vorbesc! nah! nu vezi ce se întâmplă? despre mizeriile mari? puah! despre alea mici? nah! ce rămâne? să cuget?? la ce? toate trec și toate-s vechi și noi sînt toate. (am pus intenționat î la sînt pentru că nu sunt convins că pe vremea lui Eminescu lucrurile sînteau sau sunteau, că io am învățat la școală că sînt și după haia o venit unii ș-o zis că sunt, că leatu' meu ș-acum vorbește despre ei că sînt și numa' când scriu zic că sunt, să mori de râs!!)
apoi vezi, nu mai bine zic azi, ca baciul nostru, întrebat dacă stă și cugetă, că numa' stau!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu