țeapa de joi

este ultima dată când mai scriu ceva despre primăvara asta, m-am supărat, să vină direct vara dom'le, dacă ar fi să reiau orele acestei zile, da' pe sărite, căci altfel mă plictisesc, la 7 dimineața m-am uitat pe geam, nici pic de primăvară, la 8 așișjderea, la fel la 9, idem la 10, pe la 11 și ceva a început să ningă ușor, ușor, am slobozit printre dinți ceva ininteligibil la adresa meteorologului ăluia, probabilitatea să fie primăvară devenise redusă cât un bob de mac, la 12 și ceva tot urât, am ieșit la colț, m-am uitat după ea, nimic, clar, țeapă, țeapa de joi, oare joia asta o fi zis ăla, chiar, joi la doi, și chiar așa, după două s-a înseninat, a ieșit soarele, cu dinți mari de carnasier, am ieșit iar afară, am adulmecat prin aer, hm, dar cu toată răbdarea pe la 5 p.m. am conchis iar, țeapă, asta nu-i primăvară bre, nu miroase...

du-te dom'le cu primăvara ta cu tot, îți și cânt cântecul ăla dacă vrei: primăvară care ai fost, nu veni n-ai nici un rost, na!