nici nu știu cum, întâmplător poate, de la ceva circumstanțial, mi-au venit în minte câteva vorbe, folosite în exces de către unii dintre oamenii politici ce trăiesc în jurul nostru, sau în mediaticul nostru, căci de fapt pe unii nu-i vedem în nici o zi, doar mass media ni bagă în casă, până la sufocare... așa încât, mă pufnise râsul, gândindu-mă cum, omul nostru politic nr.1, local, folosește ca argument suprem, (e și asta o tehnică oratorică!) recursul la știutele comune. poți să argumentezi bazându-te pe locurile comune ale vorbirii, realitatea presupusă a fi cunoscută de toți indivizii, și pe care astfel nu o mai menționezi întrucât este pre-stabilită, e de dinaintea discursului politicianist și zici: toată lumea știe, așa cum prea bine știe toată lumea, cine nu știe... auditoriul care nu știe nici nu îndrăznește să zică asta, ca să nu pară neinformat sau prost, acesta este unul din lucrurile de care se teme cel mai tare omul, să fie luat de prost, să fie dat în vileag (din maghiarul vilag = a pune în lumină, a face cunoscut tuturor, lumii în speță), să îi fie făcută publică neștiința... și omul politic, conducătorul, zice (șmecher!): așa cum știe toată lumea s-a făcut și s-a dres... și tu frate ce ai de făcut!, ridică două dește și zi suav: eu nu știu, că n-am prea fost atent cu ce se întâmplă în lume, și în virtutea dreptului comun la informare și la transparență în actul public, zi și mie șefu', explică-mi cum și de ce...
să mori de râs, na... zi lider maximo, că io nu știu ce știe toată lumea! no, să te văd...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu