N-am putut până acum să scriu despre asta. Însă trebuie să recunosc că vestea morții lui Michael Jackson m-a consternat. Mi-am dat seama că, într-un fel neobișnuit, credeam că asta nu se va întâmpla niciodată. Nu știu de ce! Credeam că zeul muzicii pop, ale cărui melodii mi-au umplut tinerețea, nu va muri niciodată. Că cineva a făcut o glumă rea. Că mass-media aleargă iar după scandal. Culmea este că prieteni cu care vorbeam credeau același lucru. Că Michael nu putea să piară...
Un articol de pe evz.online publicat în 20 septembrie 2009 mi-a arătat că încă sunt idei și oameni care pot deveni călăuze, care pot declanșa emoție și solidaritate. Fără regii politice. Fără păpușari demagogi. Ci doar așa, în memoria unui mare cântăreț. De ziua lui.
http://www.youtube.com/watch?v=C5Nl09rh2HQ
Și la viteza cu care s-a răspândit știrea evenimentului și filmulețul pe youtube, acest flash mob a făcut mai mult pentru România decât campaniile de publicitate ale ministerului turismului. Și a arătat încă odată că acest minister este inutil.
So beat it!
Un comentariu:
Bravo!
avem tineri creativi, tineri cu initiativa, tineri care cred in frumos si se dedica unui vis, uneori ma gandesc daca tara asta n-ar fi mai bine condusa de o asociatie nonprofit formata dintr-o mana de tineri sinceri si liberi
le ajunge o clipa ca sa miste o lume! bravo again!!!
Trimiteți un comentariu