Când eram copil, intram cu sfială în librărie. Aveam una singură în centrul orașului. Librăria Lumina. Pe jos erau podele care scârțâiau în unele locuri. Avea un miros specific de petroxin. Dacă zăboveam prea mult asupra unei cărți, mă trezeam cu un nene de acolo, librar sau vânzător de cărți, ce-o fi fost, în halat maro, care mă-ntreba aspru, dacă cumpăr. În general sfârșeam prin a pleca, întrucât mă urmărea vulturește cu privirea dacă nu era lume, ca nu cumva să murdăresc cărțile. Și vai, ce-mi plăcea să le răsfoiesc și să le simt aroma de tipar proaspăt.
Există o descriere a acestei librării într-un roman al lui Radu Țuculescu. (dacă nu mă-nșel!)
Mai exista o librărie în oraș axată însă mai mult pe rechizite și jucării. Și unde oricum cărțile erau înșirate pe rafturi în spatele unor tejghele sau, câteva sub vitrina acestor tejghele. Și unde dacă cereai o carte să o studiezi, o tanti vânzătoare stătea lângă tine ca și cum tu probai papuci și vroia să vadă dacă îți vin.
Librăria Lumina era amplasată în cea mai frumoasă clădire din Reghin. În urmă cu câțiva ani s-anchis. Clădirea nu a mai fost renovată în întregime de mult. Nu sunt bani. Iar la parter, unde sunt spații comerciale, fiecare comerciant și-a văruit exteriorul după cum l-a tăiat capul.
Astăzi cea mai frumoasă clădire din oraș arată ca un papagal. Iar culmea ironiei este că în vechiul spațiu al librăriei se vinde carne. Tobă, mușchiuleț, salam, cârnați.
2 comentarii:
acum un an daca nu ma insel, un grup de tineri frumosi protestau in fata librariei Romulus Guga din Tg.Mures revoltati ca singura librarie din centru se inchide pt a se infiinta o noua banca, a o mie una banca din centru, avem banci si telefonie mobila, e rentabil, aduce profit, ce librarii, ce carti, banul conteaza
m-am revoltat si-atunci si ma revolt si acum si ma bucur cand dau peste inca o persoana care gandeste la fel....
hai la carnati, 'om citi eticheta de pe ei, pt vremurile astea ajunge...
mai putem sa zambim totusi, sau sa schitam cu un rictus de hiena cand dam cu cardu' intr-un bancomat la geam de banca si numaram leuti scosi, sa plangem cu lacrimi de crocodil daca ne uitam la o vitrina plina de carnati.
Mai bine ne bagam banutii la jebut si apoi ne uitam in jur la cei de pe strada si o sa vedem o multime de carnati, crenvusti, unii afumati, de mezeluri fel de fel care n-au citit o carte de cand lumea. Cunosc oameni care nu au citit nimic de ani buni.
Doar facturi si bonuri lungi de mega-hiper-super-market.
epoca lu' homo carnatus! de vita, de porc, de pui, cu verdeata, cu gust de branza, cu gust de smantana, afumat sau crud. mai bine crud - uscat.
Trimiteți un comentariu