ne-am înstrăinat atât de tare încât nici nu ne mai salutăm când ne vedem, ne privim sec, searbăd, cu ochi goi, încerc să uit cine ești, cine ai fost, mă uiți încetul cu încetul, cine sunt, ce am fost, ca să trec mai departe folosesc puține cuvinte, să nu am ce îmi aminti și nici tu să nu poți lega clipa de ceva, amintirea să rămână goală, mintea uscată, nici un flash, nici o poză, nimic, am venit demult de nicăieri și trebuie să mă reîntorc acolo... asta este sentința neuronului care vrea dezlegare, nici o sinapsă, nimic, mă sting cuminte în uitare, așa încet, aproape frumos, ca o lumânare, zice...
și nu mai am nimic în minte, nici melodie, nici armonie, nici nu găsesc cheia, nici simfonia, nici nu pot să cânt ori să ascult cântecul altora, încerc să trag cu buretele umed și mirosind a cretă peste tabla jilavă încercând să nu îmi scârțăie degetele...
http://youtu.be/_NiFA7prbuI,
Un comentariu:
"amintirea sa ramana goala..." ce idee faina, adica nu e totuna cu lipsa amintirii, amintirea e doar ca e goala, nuda, empty, foarte fain!
Trimiteți un comentariu