crapă pietrele-n ardeal de frig, și seara nu poți ieși în drum că-ți cad urechile, cod galben, cod portocaliu, ninsori, polei, stați acasă zice un meteo probabil, stau în casă, hank moody este sentimental, este amuzat, este vulnerabil, este agresiv, mai agresiv, este afemeiat, se californichează in continuare... mor de râs. dincolo de toate cele, de ceea ce pare și care pe unii îi păcălește, stă sufletul meu pare a zice moody, nu vi-l arăt oricum, n-am de ce, nu vă cunosc și chiar dacă aș da un semn probabilitatea descifrării lui e micuță... în fond, mă despoi frecvent în încercarea de a face vizibil ceea ce stă în semiobscuritate. și riscul este să iei vizibilul imediat ca profund și să pui etichetă, secolul vitezei poartă vina, hank moody n-are treabă, oricum cei care înțeleg de obicei nu ridică mâna și nici nu ies în agora.
ce înseamnă să ai un plan și să te strădui să te ții de el... am scris pe blogul ăsta în 2010 că am avut plan, în 2011 l-am abandonat.
oare dacă ai urechi mici frigul le răzbește mai repede??!!... așa nu mai ies din casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu