lumea care se sfârșește, trebuie să se sfârșească undeva, trebuie să fie un capăt al ei, să aibă o limită, în fond cât o putem ține așa, cât putem juca în comedia asta, cineva îmi spunea, de fapt nu îmi ci bătea șaua să priceapă iapa, io eram iapa carevasăzică, întrebările astea retorice îs faine de decor, zice, dar nu duc nicăieri, lumea nu gândește, nu vrea, dă direcția domnule, fă, dă, hai, spune, taci, na... asta este pe-trecerea lumii, iar aripile mele se întind larg ca și cum vântul și cu mine am fi frați de cruce, que passa... retorica face parte din pe-trecerea lumii, nu toată lumea are aripi ci doar acela care crede că are...
oricum, ce fain să stai la marginea gândului, dincolo de care nimic nu mai poate fi, nici un gând și să asculți extravaganza... http://www.youtube.com/watch?v=NBzw_mgbMlE,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu