în absența gândului probabil că suntem ca oblio în pădurea fără rost, nepurtați, necugetați, nesimțiți, dar liniștiți. liniștea statuii. cuvinte care nu se potrivesc în ceva, mărgele false înșirate pe ațe cu sclipici, rotițe ai căror zimți nu se îmbucă, lumea văduvită de sens, zile asemenea cu duiumul, fărănoima devenită normă.
contemplare fără reflexivitate. legumă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu