gândul care nu poate fi prins, gândul care nu există, eul meu vag ori necuprins, indefinit sau relativ, eul meu cretin ori dimpotrivă cel care se gândește pe sine, amuzat și amuzant, viață care merită pur și simplu să fie, concomitent cu prostia lipsită de noimă, prostia oricum este lipsită de noimă, nu am mai scris pentru că mi-am pierdut începuturile, a-urile mele s-au risipit, nu poți să începi cu b sau cu z, nu dă bine, ghemul nu se înfășoară cum trebuie, de fapt ce vrei să transmiți, nu ști prea bine, gândul sau sentimentul care a prilejuit acel gând, habar n-am, ba... important este să simtă și cititorul gestului meu, durerea ori bucuria aia care m-au cotropit în momentul ăla, poți s-o transmiți, pe draku, canci, ergo: vorbim limbi străine, îmi vine să râd, nu ne putem înțelege unii cu alții pentru că nu vorbim aceeași limbă, pentru că ceea ce simt eu nu se potrivește cu ceea ce simți tu, pentru că pentru mine un anume cuvânt nu are același înțeles ca pentru tine, pentru că bunăoară eu cred că putem avea deseori parte de bucurii și rareori sau niciodată de fericire, că de fapt nici nu știm ce e aia deși putem recunoaște adesea, întrebați fiind, că da, nu suntem fericiți deși sunt împlinite toate condițiile exterioare nouă pentru a fi, că uneori spui cuvinte ultimative și definitive fără a înțelege prea bine semnificația lor, că arunci cuvinte grele cu intenția de a sfâșâia și de a zdrobi deși uneori rezultatul acestei catapulte vocale poate fi covârșitor și ireparabil și neînchipuit de dureros, că te liniștești astfel neliniștindu-i pe toți ceilalți dimprejurul tău...
credeam că e ușor, nu e, că-i libertate supremă, și uneori am senzația că sunt sclavul unei secunde de care nu mă pot bucura și pe care nu o pot prinde, am perspectiva, dorința, intenția, gândul acestei secunde totale dar nu și ființa ei, gândesc gândul de care nu mă pot bucura și alerg bezmetic să-mi mușc coada...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu