cuvântul poate schimba lucrurile și până la urmă poate urni munții, cuvântul poate mobiliza, însufleți, statornici, îndrepta, el poate și strica, învrăjbi, și chiar înrăi, cuvântul poate face lumină sau dimpotrivă întunerec, cuvântul poate întrista, necăji sau stârni ură aprigă, și chiar dușmănie bolnavă, în același timp cuvântul poate umple lumea de iubire, poate mângâia, alina, da fericire, îmbucura, el poate învrăjbi și poate împăca, el poate împrieteni, calma, optimiza, el poate aduce lumea aproape și să o facă caldă și prietenoasă, în același timp o poate face rece și dușmănoasă, și poate strica totul, poate aduce iadul pe pământ...
gândul însă, stă în spatele cuvântului, el se mișcă mai repede, mai liber, mai cursiv și mai înțelept, el are aripi și poate înaripa cuvântul, el pune sufletul. nu degeaba când vorbești rău ți se spune că vorbești fără să gândești... gândul dă direcția, el imprimă, sensibilizează, personalizează.
atunci când cuvântul nu are în spate un gând în-naripat, cuvântul este bont.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu