nu știu de ce. mi s-a părut întotdeauna, de mic, poate este o prejudecată, sigur e, că muzica "arată" mai bine, și celelalte arte, pictura, sculptura, ceea ce trăiești, că exprimă mai degrabă decât cuvântul, și altfel, emoția, gândul... cum pot eu reproduce în cuvinte ceea ce simt atunci când îl ascult pe mario lanza interpretând e lucevan le stelle, de pildă?!... nu pot. ce-i poți adăuga lui modigliani sau altora, de pildă, lui toulouse-lautrec, și femeilor lui din moulin-rouge?... nimic.
poți rămâne cu mâinile pe genunchi, în cumpănă, ca gânditorul de la hamangia, reflectând, la zeița fecundității, statuia aia grasă, cu curu' mare...
eternul feminin, enigma nedezlegată, mister...
într-un anumit fel, nu mai există nimic după mario lanza și interpretarea lui teribilă. nimic. nici o lune de după, nici o marțe, nimic. doar un prezent sărac și odios.
poți rămâne cu mâinile pe genunchi, în cumpănă, ca gânditorul de la hamangia, reflectând, la zeița fecundității, statuia aia grasă, cu curu' mare... 
2 comentarii:
Desi nu s-a amintit de el dar pictura din poza este opera lui Van Gogh.....sa inteleg ca va referiti si la el ?
ar trebui sa ne multumim cu c avem, frumos textul...
Trimiteți un comentariu