marțea de după

azi a plouat, marți, o marțe nasoală, ce zi, de fapt doar ziua asta are ciudățenii, pe marțolea, are trei ceasuri rele, care nu ști niciodată de fapt când sunt, lanza again, asta pot să spun clar, totuși, stelele păreau să strălucească, unele cuvinte le notez pentru a fi ancore în memoria trupului meu, repere ale ființei mele, cuvinte care nu înseamnă nimic pentru cei de lângă mine, rostul lor este cel pe care li-l dăruiesc eu, nu cel pe care îl cred ceilalți, dacă însă se identifică cu el, sensul, alții, cineva, bravo lor, și mie.

cred cu toată ființa mea că nu trebuie să dau socoteală nimănui pentru ceea ce scriu. câtă vreme nu mă ocup de cronici teatrale, comentarii politice, pamflete, istoriografii, docudrame, biografii ci doar încerc să identific în geografia ființei mele punctele cardinale, să îmi prind definiția, faptul că cuiva nu i se pare și nu îi sună bine, mă lasă rece. scriu pentru sănătatea mea. mă tratez scriind. supraviețuiesc astfel. și dacă cineva vrea socoteală să își cumpere calculator și să socotească.

azi a fost marțea de după mario lanza.