și după ultima carte citită, am tras câteva concluzii:
1. citesc prea puțin,
2. pot să m-apuc în sfârșit să citesc Cioran, (nu am citit nimic până acum nimic de el, doar despre el, doar referințe, note, amintiri, am văzut filmul cu Cioran, exerciții de admirație, iar asta am decis la 22 de ani, înspăimântat, că citindu-l voi deveni vicios, voi da de drog, că voi fi iremediabil confiscat, că este prematur și că posibilitățile mele de nefericire vor fi sporite, astfel), am detașarea necesară acum, cred,
3. trebuie să recitesc toate cărțile lui Liiceanu, în ordine cronologică, Tragicul și Jurnalul și restul,
4. că perioada parcursă până la apariția unei cărți, chiar dacă nu scri, ci doar observi, atingi, guști, simți, este tot perioadă de elaborare a cărții, de muncă la carte, (asta mi-a plăcut!),
5. trebuie să recitesc toate cărțile lui Noica, în ordine cronologică și ele,
6. că oricum nu contează ce citești și cât, tot vei începe să uiți tot mai mult și mai mult, orientându-te în final către lucrurile simple care aduc bucurie, către Marea Trecere, către Tine, căutându-ți liniștea, către El, (sigur, la 68 de ani, poți zice asta...),
7. și că totuși viața merită sa fie trăită, că trebuie să te bucuri de ceea ce te poți bucura, și că, în viață, trebuie să faci: ce poți, ce ști, ce simți, ce vrei...
howgh!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu