marți, 31 august 2010

31

ultima zi de vară nu-i de vară. azi a fost, și este încă, urât, rece, mohorât, gri, cețos, înfrigurat, apăsător. nici nu am ieșit la aer. am privit pe fereastră ca dintr-un borcan. am populat un acvariu cu pereții din sticlă. acvariul meu. și am ascultat muzică la hang (se citește han). și i-am ținut și eu hangul cu sufletul. ca să uit că ultima zi de vară nu-i de vară. și că e și-a fost urât, rece, mohorât, gri, cețos, înfrigurat, apăsător...

când eram elev, 31 era ultima zi de vacanță, sufletește. din întâi septembrie simțeam că începe numărătoarea inversă și zilele treceau dintr-odată prea repede.

Un comentariu:

Anonim spunea...

E iarasi randul la griurile acelea colorate. colorate din ce in ce mai putin, cu tot mai mult gri, mai consistent, mai neutru si prevestitor de toamna nesfarsita.
Azi, inca mai este verde....
Apoi verdele acesta se va deschide spre galben pana se satura si se usuca intr-un culoare de ocru. Ocru cu pete de verde si rosu carmin sangeriu. Apoi culorile se faramiteaza, si iau culoare pamantului, de sepia, de umbra naturala. Asa intra culorile in toamna iar toamna in sufletele noastre.