duminică iar, faină iar, iarnă iar, dacă asta este iarnă, să nu-ţi vină să râzi de muţenia acestei ierni incapabile să rostească-n fulgi de zăpadă frigul...
din spatele ferestrei, dacă nu aş vedea copacii cheliţi de frunze, şi-nfriguraţi, mai că aş paria pe lumina asta blândă a soarelui că e din alt anotimp, george michael cântă lent, şi-ascult cu răbdare melodiile lui din celălalt deceniu...
aha, se ridică fumul din coşurile caselor altfel în decembrie, acum, asta era nefiresc în poza mea caldă de iarnă, mă pomenesc meditând la valoarea lui interogativă aşa cum se semeţeşte o vreme spre cer înainte de a dispărea...
postarea asta a mea are doar valoare de poză melancolică...
Un comentariu:
si uite ca e marti si ninge
totul e alb, undeva canta o chitara, comentariul asta e doar sa te contrazic, sic, sic, si totusi...
Trimiteți un comentariu