nu te cunosc, nu știu cine ești tu, te ascunzi mereu, fugi...
mă uit la întrebările astea care se ițesc cumva în luminițele alea jucăușe din ochi, jucăușe ca-n animele nipone, extraordinar, sunt un slab comunicator, vezi, mă simt scos la tablă, nu știu lecția, io vorbesc da' nu mă pricepe nime', măcar că vorbesc rar, ca-n bancul ăla, ce naiba de folosesc mereu cuvinte-ncâlcite, oi avea limba cu defect, că io le gândesc bine și le-amestecă ea nebuna de nu le mai deslușește lumea, că io așa cred totuși, că e plin de semne după mine...
și cine simte apropiere față de mine, mă va găsi cu siguranță, mai devreme sau mai târziu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu