Ce chestie dom'le cum se transformă întrebarea greacă în persiflare, zeflemea! Cum ajungem oare de la eironeia (întrebare) la o ușoară batjocură?! Ce distanță este între faptul că importante sunt întrebările și nu luările tembele peste picior? Și fără finalitate?
Întâmplarea a făcut ca astăzi să aud 5 oameni care în prezența mea, evident în momente succesive, și-au descărcat nervii identic, înjurând în același fel: în puii mei!!
Dacă întâmplător numele meu este cel care este, înseamnă oare că asta este înjurătura mea proprie, firească, congenitală?!
Un comentariu:
Nu mi-a placut niciodata injuratura aceasta. mai era una mai veche ...in pana mea. cred ca ordinea cronologica trebuia sa fie invers ... o vreme buna ..in puii mei si pe urma logic ( puii cresc ) si avem pene.
Deci ori injuri ori te abtii. si e mai bine sa te abtii. dar nicidecum nu cauti cuvinte mai ,, usoare,, urechilor, ca sa pari mai .... nu gasesc cuvantul potrivit. in puii mei ce lapsus am. ..Upps
Si mai rau e ca expresia s-a devoltat destul de repede:
,, da-l ma in puii mei,,
,, de ce puii mei te platesc,,
si lista poate continua.
POate peste cativa ani o s-o vedem si in manualele de gramatica ca lectie din folclorul popular.
Trimiteți un comentariu