Am încercat din toate puterile să îmi scriu impresiile proaspete... Dar de câte ori dădeam să intru pe blogul meu, îmi apăreau frustrant doar caractere necunoscute și pe care nu le puteam desluși. M-am lăsat păgubaș dar trebuie să recunosc că dacă astăzi vreau să redau ceea ce am simțit acum două săptămâni nu fac decât să distilez încărcătura vulgară și preaplină a memoriei. Astăzi repovestindu-le pot să zic că lucrurile nu mai sunt chiar așa de pregnante și cu cât trece timpul cu atât mai mult ele se îndepărtează de substanța lor reală. Scade imperativitatea lor și se diluează amarnic ceea ce le făcea necesare și indisolubile în momentul întâmplării lor, prietenilor mei le zic o poveste pe care ei o retrăiesc ca pe o poveste, o secvență de film documentar văzută din fotoliu, am fost acolo, am văzut aia, am făcut ailaltă, am simțit ce am simțit, dacă e haios râd, dacă nu dau dubitativ din cap...
a
Și oricum re-povestirea mea nu este decât o interpretatio fadă a unei întâmplări unice și irepetabile!
Un comentariu:
Ma bucur ca ati revenit printre noi, doritorii de lucruri noi, de ganduri noi...
Trimiteți un comentariu