Uneori încerci să lungești nepermis de mult clipele cu speranța fadă că poți menține bucuria lor, că atârnând în șirag, ele, multe și frumoase, nu își vor pierde dulceața și că sentimentul cald și dragostea dinlăuntrul lor dacă e vor rămâne nesfârșit... Și vai, nu este așa! Ochiul își modifică perspectiva, inima culoarea, neuronii se ard... Zi de zi.
Ce-o fi de capul nostru?
Mă gândesc la filmul acela superb, Crash. Am să povestesc cândva ce am văzut eu... Înger și demon zbătându-se în aceeași clipă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu