de partea mea astăzi/ ieri/ acum nici măcar cuvintele n-au fost... deși oarecum le-am simțit ecoul vibrând nu le-am putut găsi, nu am putut împleti nici un sunet, nici îngăima vreo notă, atunci când am deschis gura dinlăuntrul meu nu a ieșit nici o silabă și nici măcar vreo literă anemică... m-am privit în oglindă cum nu pot schița nici un gest, astăzi/ ieri/ acum sunt agestic, sunt non-semn, ăla din oglindă nici măcar nu se putea zgâii la mine, stătea așa străin, impar... aș fi putut zice că-i mort dacă nu ar fi clipit, nu simt sentimentele celui din oglindă, pe mine însă atât de tare mă doare a-komunicarea asta încât cred că ridicându-mă am plecat atât de departe încât încă mă uit în zare cu mâna dreaptă streașină la ochi așteptând să mă întorc...
mă simt rupt, a-spațial, a-temporal, în pădurea fără rost și fără țugui, încerc să descriu cu neputiință cum m-am pierdut nu-știu-unde-nu-știu-cum, am rămas fără faptă, nu pot înfăptui nimic pentru că sunt elementul non-activ, dacă nici măcar graiul nu mi-l mai pot recupera, înseamnă că semnul din dreptul ființei mele s-a pierdut, nu e plus dar nu e nici minus, nu mai e...
mă tem în aceste condiții să emit vreo sentință, decret sau lege, de mâine, de luni ori de la întâi, dacă nu pot rosti, nu pot fi, cu gândul mut, nematerializat, aș putea fi piatră, ori poate bolovan, sunt un pietroi trist și singur, și rece, cel mai degrabă...
de partea cealaltă, în oglindă or fi fiind, prin părțile alea în care ochiul meu nu bate, ascunși, cei care așteaptă, care pe care, să-și arunce adevărurile, nu-i nimeni însă în partea mea...
nu-i nimeni alături de mine, aproapele meu își fâlfâie astăzi aripile în lumile celelalte așa încât eu doar mă tac și mă dor.
http://youtu.be/C8QJmI_V3j4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu