am ajuns în locul în care nu îmi găsesc locul. mă simt atât de pustiit și de singur încât aș putea surzi de atâta tăcere. probabil că am greși rostind cuvinte. trebuia să le înghit. acum nu mai îmi e bine... a drakului komunicare... nu pot descrie și nici reda zgomotul teribil care azi, acum, exprimă zvâcnetul final al revoltei ființei mele. ca și cum proștii ar putea înțelege dintr-odată că sunt proști și astfel să-și mărturisească victoria: am devenit mai deștepți înțelegând că nu suntem. yeap!
mai poți zice ceva?! nu mai poți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu