ioan: în fond sunt nimic și dorințele mele sunt mărunte, nu mă pot detașa și nici nu mă pot sustrage, sunt condamnat să fiu prezent, sunt constrâns să îmi târâi clipa prin toate stadiile sale morbide, fade, suberbe, sunt damnat, ochiul meu rămâne deschis în pofida faptului că încerc cu disperare să clipesc, nu pot să apropii geană de geană, văd, imaginez, visez clipele văzute și nevăzute, amețesc în rotirea lumii, îmi vine să vărs, și nici nu pot să mă mărturisesc deplin, nu mă simt întreg, nici nu pot fi întreg, și parcă m-aș sprijini până la durere pe un singur picior, nu pot compara nimic cu nimic pentru că nu am reper și eu însumi sunt excentric față de orișicare reper, gândul meu din urmă e dezlânat și dacă aș simți tristețe nici nu știu prea bine de ce aș simți-o, pot să plec un genunchi în pământ și fruntea așișjderea, nu simt pioșenia neapărat, o gândesc, o știu, ar trebui să ridic un sentiment curat, să-mi apropii un înger, iar eu în schimb sunt departe, neutru, nepolarizat...
petru: ești un nimic cu dorințe mărunte, nu poți fi decât prezent, asta este de fapt definiția, intuiești ce ți se întâmplă și atât, nu poți fi întreg, nu ai cum, poți vedea, imagina, visa, ce dar să amețești în rotirea lumii, ești întreg în tristețea ta și-n gândul tău, te poți ruga curat, poți găsi semnul plus și legitimitatea ființei tale...
pavel: trebuie să pleci și genunchii și fruntea până-n pământ, și să simți pioșenia rugii finale, șansa ta este să îți apropii îngerul și să te polarizezi cumva...
girls: în clubul viselor spulberate, http://youtu.be/-bQioMPJjHk,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu