ioan: m-am gândit din nou care pot oare să fie gândurile simple, cele fără de rest, cum poți să atingi liniștea sublimă a înaltului de brad, cum poți să te afli în nemărginirea liniștii fără răspuns și fără ecou și cum ai putea să împarți cele care au fost și cele care ar putea fi, în lucruri dorite și mai puțin dorite, m-am gândit dacă poți să fi tu însăți, cel adevărat cât mai adânc și mai mult, dacă poți spune celuilalt întotdeauna și fără teamă ceea ce simți și vrei, dacă până la urmă sinele meu se poate deșerta deplin în sinele tău, în ființa ta, dacă eu mă pot regăsi fără să mă pierd în iubirea aproapelui meu, dacă eu mai pot fi eu uitând de mine în dragostea ta, dacă ochii mei ar putea purcede spre culoare teozificați, potriviți astfel de altcineva mai Înalt, dacă de fapt până la urmă Cineva nu cumva stă și așează lucrurile și le pictează frumos și bine, așa cum trebuie, cu împlinire...
petru: spaimele tale sunt copilărești, lucrurile toate sunt numai simple, ochiul tău din păcate le colorează uneori diferit deformându-le, liniștea este mereu fără ecou și nu trebuie decât să întinzi mâna, iubirea celuilalt poate cuprinde toată ființa ta și nu trebuie să împarți nimic, sinele tău în iubire nu mai contează, vei fi tu, un suflet aparte pierdut într-o dragoste mare și fără tăgadă nimic nu va mai conta...
pavel: hei, măi biet trecător, bineînțeles că Cineva potrivește lucrurile bine și le pictează, împlinindu-le... numai că așa cum crede El, nu cum ai vrea tu...
tiesto: adaos pentru coarde, http://youtu.be/2EaE0_gQLw0,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu