prezentul care dispare în fiecare clipă ca să se nască în fiecare clipă, o scenă bizară în care joacă actori ce retrăiesc trecutele încercând să ghicească viitoarele, noi, urlându-ne spaimele, cine ne-a pus și care-i șpilu', sisifi ce căutăm mereu lucrurile simple în această complicată viață...
http://youtu.be/cTBvoCGk3jw
trebuie să fie un secret numaidecât la îndemână, un shortcut, care să ne scoată mai degrabă la liman, întotdeauna este, așa apar șmecherii, șorcatu' măsii... și să scăpăm de nenorocitu' ăsta de colț din care vedem un singur orizont, trăiască pluralul, ce faine-s orizonturile... eu sunt numărul prim, toate lucrurile le pot divide cu mine, eu sunt împărțitoru', aduc orizontu' în ochiul meu și-l împart în două, sunt unule care nu mai poate fi împărțit cu nimic, și rămân cu mine astfel mereu, până în capăt, neîmpărțit, până mă strâng puternic în mine și mă voi stafidi...
http://youtu.be/Kpw3rcY8eHo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu