zâna cea bună a pădurii, sânziana, îmi șoptește prin vânt încurajator: o să fie iarăși primăvară, cu muguri noi și zumzet de albine muncitoare, cu flori colorate și păpădii zglobii, cu cărăbuși fericiți și bezmetici de mai, cu ploi răpăind înciudat peste setea pământului, o să vezi, o să ști și-o să simți iar dorința s-alergi și-o să fie bine... da' io vreau acum, îi spun, nu te cred, nu mai cred, ce zici o să fie la anu', până atunci o să m-ofilesc...
aa
ști, zic, nu cred, nu mai cred, nu mă interesează, nu mă mai interesează, ia stai tu zână bună un pic așa, fă bine și ia pisica și dansează...
aa
nu cred în himere, nu cred în fantasme, nu cred în minuni, cele șapte minuni ale lumii mele s-au împlinit deja iar cu speranța încă nu sunt foarte lămurit cum stă treaba...
aa
și ști, nu vreau răspunsuri chiar dacă este bizar, vreau doar întrebările bune...
a
iar zânele rele ale pădurii, ielele, să ști, zic altceva...
a
așa că nu mai cred nimic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu